Să nu uiți…

*

N-ai observat cum viața ta se scurge cu o viteză amețitoare și tu nu mai știi pe unde ești, sau cine ești de fapt. Noi oamenii avem capacitatea uimitoare de a imita. Îi imităm pe alți oameni, imităm natura, Îl imităm pe Dumnezeu.

Imităm pentru a nu fi diferiți, pentru a face cât mai bine, pentru a învăța. S-ar părea că nu este nimic rău în aceasta. Cu un singur „dar” : acest obicei de a imita poate devine distructiv.

Este ca și un medicament, poate trata ce te doare, dar apoi ajunge să te îmbolnăvească mai mult. Dacă la început nu este nimic dacă învățăm, ajungem apoi să uităm cine suntem cu adevărat și care este scopul nostru. Ne pierdem în iureșul acesta de a fi cât mai aproape de idealul nostru și uităm esențialul.

Nu este rău să-ți dorești să fii mai sfânt și să împlinești Cuvântul, numai să nu uiți că nu ești Dumnezeu și nu poți fi ca El. În schimb nu uita că poți fi ascultător. Nu alerga departe de chintesență făcând tot felul de lucruri pe care Dumnezeu nu ți le cere, nu-ți stabili singur porunci pe care să nu le poți ține. În schimb concentrează-te să-i asculți șoapta, să înțelegi ce te cheamă cu adevărat să faci.

Nu uita cine ești cu adevărat, pentru a păstra ce e valoros cu adevărat.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s